|
MihaelaDanila
Junior

| Data inscrierii: 08/Mai/2013 |
| Mesaje: 9 |
| Localitate: Ploiesti |
|
 |
Mergând spre visul minunat,
În stânga un râu învolburat,
Deasupra, norii sunt pufoşi,
Si calmul te cuprinde.
Aerul este atât de dulce
Păsările ciripesc,
Iarba umedă la picioare-ţi stă.
În timp ce tu natura asculţi.
Acolo, nu sunt maşini.
Acolo, nu sunt limite.
Noaptea îţi aduce pe Venus şi pe Marte;
Si nenumărate stele.
Îmbrăţişează-o prieteneşte,
Nu ai de ce să te ascunzi.
Aici este locul tău,
Unde iţi întinzi aripile şi zbori.
Trăieşte fară regrete.
Nu te da bătut, nu acum, nu încă.
Viitorul nu se ştie.
Ce va fi şi cum să fie.
Natura-i mare, pădurile sunt dese,
Nu prin toate poţi merge,
Când e vara, îndată ce e iarna
Natura este umană.
Vremea vine, vremea trece,
Râul mic se face mare.
Viaţa, natura ţi-o umple toată,
Ascult-o măcar o dată.
Ascultă cântecul pe care-l cântă
Dragostea şi pacea ţi-o aduce.
Împărţi-ţi lucruri minore,
Ascultând-o multe ore.
Despre asta-i toată viaţa.
Nu o umple cu necaz.
Că natura te ajută
Să tot mergi cale bătută.
Aşa că vezi tu, vechi prieten,
Această viaţă, nu are sfârşit.
Sunt mai numeroase lucruri de aflat,
Când natura te-a fermecat.
|